Bogdan Valentin|programator din constanţa

Am primit poezia pe mail:

A-nceput de ieri s-apara
Cate-o groapa de rahat.
Vremea s-a mai imbunat,
Strazile-au ramas prin tara
Ca la sat.

Sunt transee, nu sosele
Nu poti circula deloc
Caci sunt gropi din loc in loc
Mari cat sa-l ascunzi in ele
Si pe Boc.

Si cand ploua toate-au apa
Nu se vede, dar precis
Ca se-ascunde un abis
Cam in ori-si-ce baltoaca
E de vis

Nu soferii sunt miopi
Cand conduc.Ci trebui spus,
C-au o mare vina-n plus:
Si sunt “prosti de dau in gropi”
Cei de sus.

Zici ca merg pe-alta planeta
Avem gropi ca-n cimitir
Nu le treci nici dac-ai TIR.
Si voi vreti rovinieta?
Hai sictir !

Daca v-a placut, mai am si Scrisoarea a III-a.

Plecand de la urmatoarele afirmatii, gasite pe un forum de femei, maritate, cu copii:

Am dat fuga sa cumpar, magazinele aproape inchideau, insa nu am gasit Maybelline, ce folosesc eu de obicei. Mi-a fost recomandat produsul de la Kallos, insa m-a dezamagit pretul mic. Mi-am cumparat totusi si vad ca e destul de bun.

si eu credeam ca produsele sunt cam proaste avand in vedere pretul mic dar m-am inselat

Ajung la urmatoarele concluzii, intr-un caz mai general:

1. De ce sa vinzi un produs, indiferent de calitate cu un pret mic? Ia acelasi produs, pune-i un pret in rand cu produsele similare dar de la marci cunoscute international si in curand vei auzi pe strada: “Eu mi-am luat de la GoguVize, sunt cam scumpe, da’ sunt bune, nu ca toate prostiile alea ieftine care le iei si te tin doua zile”.

2. Nu lasati femeile sa se ocupe de bugetul casei.

Asadar, daca vrei sa atragi clienti din clasa medie-mijlocie, creste pretul frate, altfel dai de banuit, iar produsul tau va fi pentru sarantoci.

Buy GoguVize - Rapped Shit On a Stick! - $5 $1500 - LIMITED!

Sfat: Strategia de marketing de mai sus nu este garantat in cazul altor tari
sau reprezentati ai altor tari. Merge doar pe plaiuri mioritice.

Chiar incepusem sa cred ca Microsoft se descurca foarte bine cu IE6, pentru ei nu reprezinta o problema, d-aia au si extins suportul pana in 2014. DAR I-AM PRINS!

HA HA!

Tocmai pe MSDN. In your face Microsoft. Die IE6!

Nu comentez prea mult, probabil nici n-o s-o mai aud vreodata, poate doar pe la terase sau din cate-o masina. Eu am inteles așa din toată treaba asta: fete care urmăresc doar banul si interesul (aka fete la moda) denigrate in versuri, si slavite in video (nu cred ca e alt punct de atractie, poate doar masina aia din spate).

Reflectii: Ati vazut ca a disparut Nikita? Si Magda, si Roxy Manelista, iar Sexy Braileanca apare doar in reluari? Inca mai avem sanse!

In curand: poze noi. 

Inca imi urla fluiere in cap si am urechile infundate.

Lasand la o parte drumul extrem de greu pana in Saturn – Venus, seturile cu piese lungi si lipsite de “zvâc” ale unilor DJ-i (a se intelege O si A), a diverselor persoane care vin doar pentru ca e moca si pot sa se loveasca de toata lumea dupa ce au baut destul Ursus ca sa nu mai stie pentru ce sunt acolo, mirosul intepator de marijuana a celor din fata care iti intra fara sa vrei in plamani, a ciorditorilor pusi pe profit in ciuda crizei, in rest totul a fost mult mai bine decat anul trecut.

Cu niste nume mai grele si poate mai comerciale, sigur va depasi 100.000 pe viitor.

Setul lui Ferry Corsten

Concluzie: Ne mai trebuie inca 2-4 benzi prin Eforie Nord si vreo 25 de parcari in Saturn si Venus.

Read the rest of this entry »

De 2 zile mi-a trecut ceva prin cap si oricate palme mi-as da tot nu pot sa renunt la idee pana nu o sa vad contrariul.

Michael a murit joi (25 iunie) parca. Azi suntem in 30, sunt 5 zile. Deja se impute “treaba” si se ingalbeneste oricat de alb ar fi fost megastarul la ten. Deocamdata nimic sigur despre data inmormantarii, doar zvonuri, ca ar fi maine (1 iulie), ca ar fi doua ceremonii, una pe un stadion gigantic in Los Angeles si una acasa, privata, ori ca nu va fi inmormantat, ci conservat prin plastifiere.

Nu se stie cum a murit exact, nu se stie unde se afla, cert este ca toata lumea a acceptat ca este mort, si diversi au inceput sa se sinucida pentru ca nu pot accepta acest lucru, iar wikipedia a schimbat tot articolul despre Michael, toate verbele folosite fiind acum la trecut.

SI TOTUSI! Michael Jackson se stie ca a fost intotdeauna cel putin extravagant. A avut videoclipuri cu zombie, un schelet se evapora si din el aparea megastarul, dormea intr-un sicriu asemenea contelui Dracula. Fapte sinistre, dar care i-au propulsat imaginea.

Seria lui de concerte care incepea pe 10 iulie la Londra, era numita Michael Jackson: Ressurection. S-ar putea sa sune aiurea, si recunosc, suna: daca toata moartea este de fapt scenariul “revenirii” lui Michael? Daca nu a murit? Daca totul este un show foarte atent planificat, ca mai toate showurile artistului (pana la urma, el a zburat deasupra publicului, nu?).

Nu vroiam sa scriu despre asta, mi se parea prea tampita ideea mea, insa m-a convins un articol de pe site-ul TheSun, in care Janet Jackson anunta ca nu se va anula concertul, ci va merge ea in locul lui Michael, sustinuta bineinteles de fratii ei, totul pentru fanii care sufera in urma pierderii.  Si nu doar la primul concert, ci la 2.

S-ar putea peste 10 zile sa regret ca am scris asta, sau chiar mai devreme. DAR, TOTUSI… ?

Cu riscul de a repeta obsesiv un subiect pe care toată lumea îl scrie, concertul de mai jos este genial:

Pentru că încercam să-l imit când aveam 5 ani, la 4 zile după operaţia de hernie de disc, doctorii şi-au făcut cruce.

Acum nu rămâne decât să îmi pară rau că nu l-am văzut în concert niciodată.

Așa era până acum, de acum o să fie ceva de genul:

”Alo, secția de poliție nr. 5? Trimiteți vă rog un echipaj, e un golan aici care face poze garajului proprietate persoanală în care țin mașinile, casetofoanele, boxele, telefoanele pe care le adună baieții noaptea. Vă rog, mai repede dacă se poate, să nu plece, că poate le publică pe undeva, Doamne ferește.”

Și acum, tot poporul român o să dea în judecată Gugăl că a făcut poze clădirilor? Auzi tupeu, din satelit! Auzi tupeu și mai mare… să meargă cu mașina să facă poze pe străzi să vadă toată lumea..

Daaaa, ne futem în cur legal! Și nu ne poate face poză nimeni, că îi băgăm la zdup să aibă alții grijă și de curu’ lor.

Stăteam azi pe la ora 5 (17.00) şi mă uitam pe geam. Şi m-am uitat la un pom din faţa blocului vreo 5 minute, fără să-mi dau seama de ce mă atrăgea aşa. Avea ceva diferit.

Mi-am dat seama doar când un nene care mergea cu un copil, s-a oprit, a intrat pe iarbă, s-a dus sub copac şi a început să tragă de crengi, apoi s-a întors şi a întins mâna spre copil. Avea nişte bobiţe roşii în mână, pe care copilul le-a luat şi a început să bage câte una în gură.

DA! AVEA VIŞINE!

Este pentru prima dată de când stau în blocul ăsta (18 ani) şi văd copacul din faţa blocului să ajungă să aibă fructele coapte.

Apoi m-am uitat în dreapta, şi acolo e un pom (nu ştiu exact ce fel e), care şi ăsta era plin!

Am coborât afară şi am luat câteva, dar am făcut şi nişte poze. Am găsit mai mulţi pomi, foarte aproape de bloc (doar am traversat strada). Erau atât de plini încât crengile erau îndoite şi multe dintre vişine încep să se usuce direct în copac.

Când eram mai mici, ţin minte că rupeam tot: corcoduşi, cireşi, vişini, caişi, piersici, orice prindeam. Nimic nu apuca să prindă culoare. Ne băteam pe ele cât erau verzi. Apoi jucam victoria sau nemţica sau româneasca. Dacă erau şi fete jucam cuci, 9 pietre, ţările (ăla la care adunai pâinici), obligatea la zidul blocului, ascunsea, atinsea, incă un joc la care trebuia să te prefaci statuie, dacă cineva spăla maşina ne murdăream până în urechi cu noroi şi făceam un baraj să strângem apă. Deci erau prea multe, iar dacă nu aveam chef de nimic stăteam în faţa blocului şi spărgeam seminţe, jucam monopoly, table, butoiaşe, făceam gornete pentru tuberman sau ardeam asfaltul şi băncile cu vreo lupă.

Apoi seara ne duceam şi furam din grădini roşii de-abia înverzite, salate şi verze mult prea amare pentru a fi mâncate de altcineva în afară de noi, sau dădeam alarma la maşinile oamenilor şi fugeam să ne ascundem.

Am încercat să găsesc măcar un ciutan. Am umblat pe lângă 10 blocuri şi m-am uitat în uşa fiecăruia. NIMIC! (Măcar am ajuns la un magazin şi mi-am luat suc).

Deci, serios… Unde au dispărut copiii?

Probabil că muncitorii de la Enel ştiu unde au dispărut, şi ştiu sigur că au dispărut, pentru că au curaj să lase aşa ceva în urmă (nu cred că nu le pasă, mai ales într-o ţară civilizată unde nimeni nu mai rupe copacii, ar fi dovadă de vandalism):