Pentru ca stau minim 10 ore pe zi pe internet, pentru ca intr-o foarte mica parte contribui la marirea internetului, pentru ca vad multe, fac multe, citesc multe, pentru ca nu suport sa vad toti frilensarii care stau cu "projects, deadlines, feedback, implement, hack" in gura (sau in blog), pentru ca vreau sa zic, pentru ca vreau sa arat, pentru ca daca te-a deranjat sa citesti asta, exista "close" la fereastra.
Pentru ca telefonul pe care vreau sa-l cumpar e, dupa spusele unora, mai marfa white, deoarece culoarea mea preferata e negrul, pentru ca albii care zic WORD si-o iau (in Harlem, nu in Ferentari), pentru ca albul e gay, pentru ca unii ar zice ca ma identific intr-o mica masura cu ala din clip (nu imi place javascript, nu stiu faze de genul 100010011100 = hack NASA, nu imi tin laptopul in baie, nu am dus care sa curga de sus in baie, nu iubesc un sul de plastic, nu am o chestie d-aia pe care sa ma plimb, nu imi place Star Wars, nu am peluza, nu am masina electrica, nu am aparat dentar, nu am cont de myspace, nu stiu ce e Happy Days, nu am cititori care nu au prins care e ideea), si pentru ca a zis Cristi ca el are Gay Monday..
Acum un an si ceva, am fost la Scoica, am mancat (nu stiu ce) si cand sa plecam, aveam masina parcata pe partea cu universitea (trebuia sa traversez Bd-ul Mamaia). Pe mijlocul bulevardului, cei care stiu, sunt carari pavate de trecere, marginite de gazon si flori, iar pe cararile alea, mai sunt din loc in loc si canalizari. Si cum traversam noi asa, sare un sobolan mare in fata noastra, fetele tipa, shaw (Rattatouille) se sperie si fuge si mai tare, iar in incercarea lui disperata de a nu mai auzi fetele tipand, incearca sa intre intr-o gaura din capacul de la canalizare. HAAAAAAAA! Era prea gras, a stat putin cu picioare in sus, crezusem ca s-a blocat asa, s-a chinuit sa “alunece” timp de 2 secunde, apoi a iesit si a fugit undeva in iarba.
Am ras de n-am mai putut, era foarte caraghios sobolanul ala gras cu cracii in sus, chinuindu-se sa se faca nevazut. Si acum imi aduc aminte de el.
Daca primeam o educatie asa in generala, acum sigur nu mai conduceam un matiz. Nu mai incapeam! Foarte tare reclama, ar fi pus capac daca un ciutan la sfarsit sa deschida o punga cu chipsuri cu cascaval, ca tot derivat din branzeturi este, iar nenea ala sa zica “n-ai cu cine ma!”. Ar fi fost niste procese, niste invocari ale drepturilor de autor, da’ s-ar fi meritat.
Reclamele Mastercard cred ca au fost inspirate din urmatorul show TV:
Sa aduni 500 de oameni la show - 10000$ Sa organizezi studioul, cu lumini si efecte si scena si camere (in 1995) - 20000$ Sa-i chemi pe 2 Live Crew sa cante melodia asta in fata batranilor si “white people”-ilor neprihaniti - PRICELESS!
Nu toate sunt aşa, dar cele care sunt, fac de râs toată specia. Din filmuleţul de mai jos am realizat o chestie, atunci când virează, femeile uită să mai îndrepte volanul, şi au o problemă cu viteza, parcă nimic nu le poate opri să ridice piciorul de pe acceleraţie.
Ori îi duce la furat, ori la export, ori la concert Salam de sunt așa de bucuroși. Cert e că mi-ar fi plăcut să accelereze mai tare să zboare aia din spate. Ai iz bed.
Ah da, și vine și colegă-miu la sfârșit să înjure el repede să strice filmulețul. De-aia nici nu dau link către el și nici măcar nu zic de ce coleg e vorba! HA! N-ai cu cine mă.. Pot să ajung cel mai mare blogăr în condițiile astea.
În zilele de caniculă ce pot face trei angajați model, al căror șef este plecat în luna de miere? Fac o minge de hârtie, o învelesc în scoci, și se joaca miuța până mor de transpirație atât de tare incât să strâmbe lumea din nas când se urcă în Maxi-Taxi.
Apoi, unul dintre ei se chinuie să facă diferite giumbușlucuri cu mingea improvizată și teneșii aduși special ca să iasă mai bine schemele.
