Stăteam azi pe la ora 5 (17.00) şi mă uitam pe geam. Şi m-am uitat la un pom din faţa blocului vreo 5 minute, fără să-mi dau seama de ce mă atrăgea aşa. Avea ceva diferit.
Mi-am dat seama doar când un nene care mergea cu un copil, s-a oprit, a intrat pe iarbă, s-a dus sub copac şi a început să tragă de crengi, apoi s-a întors şi a întins mâna spre copil. Avea nişte bobiţe roşii în mână, pe care copilul le-a luat şi a început să bage câte una în gură.
DA! AVEA VIŞINE!
Este pentru prima dată de când stau în blocul ăsta (18 ani) şi văd copacul din faţa blocului să ajungă să aibă fructele coapte.
Apoi m-am uitat în dreapta, şi acolo e un pom (nu ştiu exact ce fel e), care şi ăsta era plin!
Am coborât afară şi am luat câteva, dar am făcut şi nişte poze. Am găsit mai mulţi pomi, foarte aproape de bloc (doar am traversat strada). Erau atât de plini încât crengile erau îndoite şi multe dintre vişine încep să se usuce direct în copac.
Când eram mai mici, ţin minte că rupeam tot: corcoduşi, cireşi, vişini, caişi, piersici, orice prindeam. Nimic nu apuca să prindă culoare. Ne băteam pe ele cât erau verzi. Apoi jucam victoria sau nemţica sau româneasca. Dacă erau şi fete jucam cuci, 9 pietre, ţările (ăla la care adunai pâinici), obligatea la zidul blocului, ascunsea, atinsea, incă un joc la care trebuia să te prefaci statuie, dacă cineva spăla maşina ne murdăream până în urechi cu noroi şi făceam un baraj să strângem apă. Deci erau prea multe, iar dacă nu aveam chef de nimic stăteam în faţa blocului şi spărgeam seminţe, jucam monopoly, table, butoiaşe, făceam gornete pentru tuberman sau ardeam asfaltul şi băncile cu vreo lupă.
Apoi seara ne duceam şi furam din grădini roşii de-abia înverzite, salate şi verze mult prea amare pentru a fi mâncate de altcineva în afară de noi, sau dădeam alarma la maşinile oamenilor şi fugeam să ne ascundem.
Am încercat să găsesc măcar un ciutan. Am umblat pe lângă 10 blocuri şi m-am uitat în uşa fiecăruia. NIMIC! (Măcar am ajuns la un magazin şi mi-am luat suc).
Deci, serios… Unde au dispărut copiii?
Probabil că muncitorii de la Enel ştiu unde au dispărut, şi ştiu sigur că au dispărut, pentru că au curaj să lase aşa ceva în urmă (nu cred că nu le pasă, mai ales într-o ţară civilizată unde nimeni nu mai rupe copacii, ar fi dovadă de vandalism):
Asta e versiunea fara voce, asteptam si vorbe.
